- coordonáre
- s. f. (sil. co-or-), pl. coordonäri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
coordonáre
Look at other dictionaries:
coordonare — COORDONÁRE, coordonări, s.f. 1. Acţiunea de a coordona şi rezultatul ei. 2. Relaţie stabilită, în cadrul unei enunţări, între cuvinte, construcţii şi propoziţii care stau pe acelaşi plan, fără ca unul dintre elemente să depindă din punct de… … Dicționar Român
incoordonare — INCOORDONÁRE s.f. 1. Lipsă de coordonare (1); necoordonare. 2. (med.) Lipsă de coordonare a mişcărilor, cauzată de leziuni ale sistemului nervos sau de stări patologice ale aparatului locomotor; necoordonare. – Din fr., engl. incoordination.… … Dicționar Român
coordonator — COORDONATÓR, OÁRE, coordonatori, oare, adj., subst. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care coordonează. 2. adj. (lingv.; în sintagma) Conjuncţie coordonatoare = conjuncţie care leagă propoziţii sau părţi de propoziţie de acelaşi fel. 3. s.n. Aparat… … Dicționar Român
frază — FRÁZĂ, fraze, s.f. 1. Îmbinare de propoziţii, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăţi. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr o succesiune de… … Dicționar Român
coordonat — COORDONÁT, Ă, coordonaţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. Pus de acord (cu celelalte părţi sau în toate părţile sale); armonizat, orânduit. 2. (lingv.; în sintagma) Propoziţie coordonată (şi substantivat, f.) = propoziţie care stă în raport de… … Dicționar Român
necoordonare — NECOORDONÁRE, necoordonări, s.f. Lipsă de coordonare (1), imposibilitate de coordonare (1); incoordonare. [pr.: co or ] – Ne + coordonare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 necoordonáre s. f., pl. necoordonări Trimis de siveco, 10.08 … Dicționar Român
joncţiune — JONCŢIUNE, joncţiuni, s.f. Legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părţi, unor elemente etc. ♦ (electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducţie ale unui semiconductor, între doi… … Dicționar Român
parataxă — PARATÁXĂ, parataxe, s.f. (gram.) Juxtapunere. – Din fr. parataxe. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PARATÁXĂ s. v. juxtapunere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime paratáxă s. f., g. d. art … Dicționar Român
praxie — PRÁXIE, praxii, s.f. (med.) Adaptare a mişcărilor motorii ale omului în vederea unui scop. – Din fr. praxie. Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX 98 praxíe s. f., pl. praxíi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
tutelar — TUTELÁR, Ă, tutelari, e, adj. Privitor la tutelă, care aparţine unei tutele, care constituie o tutelă; care ocroteşte, protejează. ♦ Care are în subordine o instituţie, organizaţie (exercitând atribuţii de coordonare, de control etc.). – Din fr.… … Dicționar Român
